11 septembrie 2008

Oare...

Decizii... Suntem pusi de atatea ori in viata sa luam decizii. La fiecare pas. In fiecare zi. Unele ne afecteaza temporar (ce sa mananc azi), altele mai mult (daca mancarea a fost stricata). Asta stie toata lumea.. toata ziua, in fiecare zi... hotaram ce trebuie sa facem. Dar oare asta unde ne duce?
Oare ne duce mai aproape de menirea noastra in viata? Ne fac rau deciziile? Ne fac bine.
Totul se pare ca se rezuma la decizii bune/rele, usoare/grele....

Cand suntem mici deciziile se rezuma la masinuta rosie sau verde. Dar cu cat crestem aceste decizii devin din ce in ce mai importante. Si ne influenteaza. Si ne pun pe un drum pe care mergem pana cand luam o hotarare majora care sa ne faca sa cautam altceva.

Una primele decizii care influenteaza mult e legata de liceu. Ce liceu, ce specializare. Oarecum hotarasti ce macaz sa pui la viata. Acu inca e bine ... gasesti multe locuri unde poti schimba calea.
Decizii... ce prieteni, ce petreceri. Apoi ce dai la bac, ce facultate, sau nu facultate....
Urmeaza facultatea. Pe care multi o aleg dupa ureche, dupa prieteni. Si se trezesc ca incet au ratat ce si-au dorit cu adevarat. Acu apar alte decizii: poti sa renunti si sa incepi ceva ce iti place. Sau poti sa te lupti sa termini "pentru diploma". Am cunostinte de ambele baricade. Si sunt cativa care regreta hotararile. Unii nu. Aici depinde si de noroc.

Cred ca in toate deciziile acestea nu are o importanta atat de majora judecata cat are norocul. Dupa cum spun si legile lui Murphy orice ai alege nu e bine. Cateodata e. Cateodata nu e. Aici apare norocul. Unii au cu carul, unii au in momente cheie, unii au cand nu se asteapta sa mai apara ceva, unii nu au niciodata parte.
Aici ca sa poti sa continui cu anevoiosul drum de luare a decizilor trebuie la un moment dupa ce ti-ai luat suficiente suturi de la viata sa inveti sa visezi. Cu ochii deschisi, inchisi ... cum poti. Doar asa mai poti spera.

Si dupa tot teriplul asta termini facultatea. Moment in care multi se lovesc brusc de viata. Probeleme? Casa (ca nu mai ai camin), job, mancare, nu mai ai reduceri la trasnport.... durere multa si brusca. Apare scaparea: masterul. Nu mai ai beneficiile din timpul scolii dar e o zona tampon intre scoala si viata. Urmeaza alegerea masterului.... alte decizii.
Acolo pentru multi se termina totul. Ei planificasera totul pana in acel moment. Dupa... nu mai exista nimic. LINISTE.... asteptare, teama.
Brusc esti aruncat in viata si trebuie sa inveti sa inoti...
Dupa alte decizii...ce casa unde cum daca se poate, la ce banca fac credit, sa imi omor sefu? sa mai dorm 5 minute? sa imi dau demisia? sa am un copil? si restul...
Si problemele se schimba. Cu cat crestem grijile si responsabilitatile cresc.. dar in momentul ala devin exponentiale pentru multi dintre noi.

Ramane de vazut cum reactionam cum visam cum speram si ce iese.... (norocul)
Unii mai au forta in momentul asta sa viseze. Unii nu.
In deciziile care urmeaza apelam la ajutorul tuturor: prieteni , parinti, noroc, divinitate.
Doar sper ca toate vor iesi bine. Pentru toata lumea.

4 comentarii:

  1. Foarte bun articol. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  2. Fain! Dar cam deprimant...

    RăspundețiȘtergere
  3. mda. mai trece omul si prin stari in care simte nevoia unei descarcari

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu stiu in ce masura deprimant sau descarcare (cel putin nu acesta a fost scopul) dar asta am auzit in jurul meu in ultimele luni si am cautat sa centralizez intr-un fel.

    RăspundețiȘtergere