Final jenant

Ieri seara am asistat de la fata locului la meciul Steaua-Fiorentina. Soarta meciului era pecetuita din momentul anuntarii titularilor. Cand joci fara varf de atac n-ai cum sa emiti pretentii la vreun rezultat. Publicul venise la stadion pornit pe 2 directii de injurat: Mutu si Becali. Au fost si bannere din greu la adresa celor 2. Ma mir cum au fost lasati cu ele, mai ales avand in vedere ca nici macar cu niste cutii de suc de carton n-aveai voie. Neintrand ciobanul patronul in parlament, si-a revarsat frustrarile pe suporteri. Stia oricum la ce va fi supus. Daca era inteligent, statea acasa sau nu venea la meci. Cum nu detine aceasta calitate, s-a prezentat in loja. Asta spre norocul lui Mutu. Atentia publicului s-a concentrat mult mai putin asupra lui. Daca totul era in grafic, ar fi fost tinta principala.

Jocul a fost de toata jena. Jucatori pierduti in spatiu, joc incalcit, schimbari total neinspirate si tot asa. Cu toata lipsa de chef a celor de la Fiorentia, acestia tot au reusit sa dea gol si sa castige. In tribune era deja show dupa golul italienilor: ole-uri la pasele stelistilor (nu durau prea mult ca n-aveau la ce), aclamari ale suporterilor pentru Golanski cand a fost eliminat, salut al galeriei de catre acesta la iesirea de pe teren si mistouri cat cuprinde din tribune. Era ca la un stand-up comedy la care contribuia orice spectator doritor. La intregirea bascaliei generale a contribuit din plin si arbitrul spaniol Medina Cantalejo. Eu, si de altfel toti sustinatorii Real Madrid il uram de cand a reusit sa distruga un derby Real-Barca. Parca il si vad arbitrand sambata. Oricum, aseara si-a facut mana.

In final apreciez faptul ca Mirel Radoi a reusit dupa cativa ani sa prinda un meci in decembrie. De obicei el avea sesiunea de toamna-iarna vacanta la Bologna.